IBIMA Madrid, 2026
Acreditarea spitalelor, regândită
Spitalele trec azi acreditarea cam cum treceam noi examenele: învățare intensă în sesiune, apoi liniște până la următoarea. Eu susțin contrariul: acreditarea trebuie să fie o activitate permanentă, clădită pe managementul riscului, în care spitalul învață continuu din propriile incidente în loc să bifeze dosare o dată la un ciclu. Lucrarea propune un cadru de maturitate — treptele prin care o instituție trece de la „conformare” la „învățare”. Iar literatura arată ceva important: acreditarea îmbunătățește mai ales procesele și cultura siguranței — adică exact fundația de care depinde, zi de zi, binele pacientului.